Gruie-al lui NovacMerg sã-l tai, sã-l dau la câini,
Sora-mi sã i-o scot din mâini.
Negruºorule zglobiu,
Ce mã chemi... nu vezi cã viu?
ªi sãrind pe Negruºor,
A pornit ca vântu-n zbor.
Ea, când l-a vãzut plecat,
Râu de lacrãmi a vãrsat.
- Gruio, Gruio! te-nduraºi?
Nu-þi fu milã sã mã laºi?
Ah, striga nemângâiatã,
Sã mai dai p-aici vrodatã.
Sã te simt eu... ºi-i vedea
Ce pot în mânia mea!
.........
Gruia însã: „Hi, ºoiman!“
Cu fugaru-i nãzdrãvan
Ajunsese, din desiº,
Colo-n câmp la luminiº.
Despicând în lat câmpia,
S-a tot dus, ca vijelia.
Iar colea, când se-nnopta
El în Þarigrad intra.