Gruie-al lui NovacCând se lumina de zi,
La Mariþa el privi,
ªi-i fãcu semn din sprânceanã:
- Vino-ncoace, mândruleanã.
Ah, Mariþã crâºmãriþã!
Eºti nevastã, ori fetiþã?
Crâºmãriþa-mbujoratã:
- Nici nevastã nu-s, nici fatã!
Sunt, cum vezi, o mândrã floare,
Mulþi voinici bag la-nchisoare.
- Nu mi-e teamã de-nchisoare!
Dragã ce mi-eºti, mândrã floare!
Nu ºtii unde stã p-aici
Marele viteaz, Dârvici?
Ea din ochi l-a mãsurat:
- De Dârvici m-ai întrebat?
E-he-hei! Dârvici, bogatul,
¤n palat stã cu-mpãratul.
E mai mare peste oºti.
Da’ de ce-ntrebi? îl cunoºti?
- ¤l cunosc, n-ar mai trãi!
Pentru el venii aci...
Azi cu dânsul, în palat,
Piept la piept o sã mã bat.
Mai întâi cu el spurcatul,
ªi la urmã... cu-mpãratul!