Petre DulfuPe-amândoi, cu-aceastã spadã,
Jos am sã-i aºtern grãmadã!
Dar mi-e sete, draga mea...
Pân’ sã plec la luptã grea,
Ia mai adã ici pe masã
¤nc-o vadrã plinã, rasã!
........
Crâºmãriþa, o clipitã,
Locului stãtu-mpietritã.
Apoi vin scoþându-i iarã,
O zbughi, furiº, afarã.
Albã rochie-mbrãcã,
Pantofi galbeni încãlþã,
Dete fuga la-mpãrat.
¤mpãratu-a cuvântat:
- Ei, Mariþo, ce-ntâmplare
Mi te-aduce-n faþã-mi oare?
Cã e anul ºi mai bine,
De când n-ai dat pe la mine.
Vinul poate l-ai sfârºit,
Ori cu galbeni mi-ai venit?
- Ba nici vinul nu sfârºii,
Nici cu galbeni nu venii.
Sã mã plâng viu, împãrate...
Mi-a picat cam pe-nserate,
Ieri, un oaspe oltenesc,
C-un cal negru tãtãresc.