Petre DulfuMai întâi cu el, spurcatul,
ªi la urmã... cu-mpãratul!
P-amândoi, cu-aceastã spadã,
Jos am sã-i aºtern grãmadã!
¤mpãratul, speriat,
La Mariþa s-a uitat:
- Crâºmãriþo! ia sã-mi spui,
Ce fel e fãptura lui? - Nu e nalt ºi nici prea mic,
Cum e omul mai voinic;
Nu-i subþire, nici prea gros,
Cum e omul mai frumos.
Ochii lui sunt douã mure
De pe coastã, din pãdure,
Coapte-n umbrã la rãcoare,
Fãrã sã le-atingã soare.
Pieliþa obrazului,
Parcã-i spuma laptelui,
Pe din sus de buziºoare,
Are negre mustãcioare.
Iar la cuºm-o piatrã rarã,
Ce plãteºte-o-ntreagã þarã.
Nu prea spune verzi-uscate,
Dar cu ochii te strãbate.
¤ncruntat e la sprâncene,
ªi se uitã pe sub gene,