Petre DulfuCu trei funii de fuior,
Cât un fluier de picior;
C-o frânghie de mãtasã,
Cât un braþ voinic de groasã.
Dupã ce-l legã pãgânul,
Se trezi din somn românul.
A cãscat, s-a-ntins – de foc –
ªi-atunci... funiile... poc!
Cele din fuior fãcute,
Ruptu-s-au tustrele iute.
Dar frânghia de mãtase,
Tot întreagã mai rãmase!
ªi legat aºa butuc,
Iute la-mpãrat îl duc.
¤mpãratului slãvit,
Faþa i s-a-nveselit:
- Alelei, drãceascã viþã,
Alei, pui de Novãciþã!
Spune drept, viteji ostaºi
Câþi pân-astãzi îmi tãiaºi?
Gruia mândru se uita,
ªi-a rãspuns: – Mãria ta!
N-ai în barb-atâþia peri,
Câþi turci þi-am tãiat, pân’ ieri.
De mã þine Dumnezeu,
Voi tãia ºi capul tãu!