Gruie-al lui Novac¤mpãratul râse tare:
- Ha-ha-ha! te cred, tâlhare!
Cred eu cã mi l-ai tãia,
Dar te am în mâna mea!
ªi ºtii tu, mãi Gruiºor,
Ce-o sã-þi fac? O sã te-nsor!
ªi mai ºtii, mai ºtii, soþie
Cine-am hotãrât sã-þi fie?
Inima stejarului
De pe muchea dealului...
Corbii cei croncãnitori
Au sã-þi fie peþitori;
Ciorile sã-þi fie nune,
Vulturii sã te cunune...
Iarã pân’ la cununie:
Mãi oºteni! plecaþi – vreo mie –
Duceþi-l de mi-l pãziþi
Colo-n casa care-o ºtiþi!
.......
ªi pe Gruia l-au luat,
Dusu-l-au de la palat
Colo lângã þãrmul mãrii,
Unde zac cei daþi pierzãrii.
Numa-n fiare l-au vârât,
De la glezne pân’ la gât.
ªi-l trântirã la-nchisoare
Ca sã nu mai vadã soare.