Petre DulfuIar în patru colþurele,
Numai lacrãme de jele.
Cartea iute-a-mpãturat-o.
Corbului în cioc i-a dat-o:
- Na, sã duci în þara mea,
Tatii, astã cãrticea!
Corbul cu hârtia-n cioc
Se-nãlþã-n vãzduh pe loc.
S-a tot dus într-o-ntinsoare,
Fluturând din aripioare.
Prin vãzduh el se vedea,
¤ntâi cât o turturea.
Apoi cât o rândunicã,
Apoi cât albina micã.
Iar într-un târziu pieri,
Depãrtarea l-înghiþi.
Moº Novac ºedea la masã
ªi cina-n pridvor acasã.
Când deodatã... corbul vine
ªi-o scrisoare-n cioc el þine:
- Na, de la fecior, Novace!
Moºul repede-o desface: - Tatã dragã, lasã toate,
Vino-n grabã ºi mã scoate.
Cã pe mine m-au vârât
Turcii-n fiare pânã-n gât.