Petre DulfuUna, ca s-o aibã el,
Alta, pentru feciorel.
ªi sãrind pe roib cãlare,
Pleacã, piere-n depãrtare.
Spre amiazi, a doua zi,
Când în Þarigrad sosi,
Merse – aþã – la-mpãrat.
¤mpãratul sta la sfat.
Chibzuia cu sfetnici mari,
Cu hatmani, cu ghinãrari.
ªi când de Novac dãdu,
Se sculã, ochi mari fãcu:
- Mãi potcap cãlugãresc,
Barbã de pãr lung, oiesc!
Spune, ce pãs te-a adus
Azi aci la mine sus? - ¤nãlþate! s-a zvonit
Cã aveþi un osândit,
ªi cã azi în prânzul mare
O sã-l duceþi la pierzare.
Nu l-aþi face vânzãtor?
Eu aº fi cumpãrãtor.
Mi s-a spus cã-i tinerel,
Galbeni mulþi v-aº da pe el.
C-am ajuns, vai, la slãbie,
Nu am cine sã mã þie!