Gruie-al lui NovacDe mânie-apoi nãucã,
Tolba cu sãgeþi apucã.
Arcul prins în ulm de-o cracã,
Hai, numaidecât l-înºfacã;
ªi, pe sus, porneºte-n zbor
Dup-al lui Novac fecior.
¤l ajunge... Stã... ocheºte,
Trage iute... ºi-l loveºte
Drept în spate c-o sãgeatã.
Gruia cade mort pe datã.
Moº Novac mergea-nainte,
Fãr’ sã-i treacã nici prin minte;
Când... simþi cã din cântat
Gruiºor al sãu... a stat:
- Dragul taichii! te-ai oprit?
Cântã, Gruio, liniºtit,
Cântã! cele ce-or urma,
Las’ cã eu le-oi descurca!
Gruia însã nu rãspunde;
Bietul, nu avea de unde!
Moºu-ntors ’napoi sã-l vadã,
L-a vãzut în drum grãmadã.
- Scoalã, Gruio! nu te face,
N-auzi? Aº! flãcãul tace.
Merse-aproape: – Gruio tatã!
Ii! mãicuþa lui sã-l batã!