Petre DulfuEu ziceam cã se preface,
Dar Gruiþã-i mort – ºi pace!
Moº Novac, îngãlbenit,
Ochii-n preajmã ºi-a rotit.
Nici un suflet nu zãri...
„A! pricep!“ el se gândi.
Inima-i crãpa de-amar.
Duse mâna-n buzunar,
Scoase-n grab-amnar lucios,
Cremene ºi iasc-a scos...
Din amnar a scãpãrat,
ªi pãdurii foc i-a dat.
Flãcãrile se-nãlþau,
Ulmii, paltinii trosneau.
Zâna-n zbor nebun trecea
Peste codrul ce ardea.
Moºul arcu-ºi pregãteºte
ªi spre zânã-l aþinteºte.
Zbârr! sãgeata-ºi face drum
Printre flãcãri ºi prin fum.
Zâna cade jos din zbor,
La un pas de Gruiºor,
C-o aripã sângeratã,
Frântã-n douã de sãgeatã.
Iar Novac o ia de mânã:
- Fie-þi fiarã muma, zânã!