Gruie-al lui NovacUite... vezi ce tinerel?
Milã nu avuºi de el!
L-ai rãpus? Sã mi-l învii!
Altfel, mori ºi tu, s-o ºtii!
¤n bucãþi te tai, acum
ªi te ard în flãcãri scrum!
Biata zânã tremura;
La Novac ea se uita,
Ca o pasãre la om,
Când a prins-o-n laþ, din pom.
- Eu pe Gruia þi l-aº face
Viu, precum a fost, Novace;
Dar... necaz pe mine ai
ªi mã tem c-o sã mã tai. - Sã-l învii! grãi Novac,
ªi nimica nu-þi mai fac. - ¤ntãreºti cu jurãmânt,
Moºule, al tãu cuvânt?
El juratu-s-a pe cer,
Pe baltagul sãu de fier,
ªi pe paloºul din teacã
Nici un rãu cã n-o sã-i facã.
Iarã zâna spre fecior
Aplecându-se uºor,
I-a suflat pe chipul stins.
Gruia se sculã, s-a-ntins.