Petre Dulfu¤ºi deschise ochii grei:
- Iii! da zdravãn somn trãsei!
Cântecul, tãicuþ iubit,
Mi-a rãmas neisprãvit! - He-he! taicã-sãu grãi,
Mai dormeai în drum aci,
Mai dormeai tu mult ºi bine,
Dacã nu eram cu tine!
Te-adormise pe vecie
Zâna oarbã de mânie.
ªi-o fãcui abia, copile,
Sã-þi mai dãruiascã zile!
Uite-o! (ºi-o þinea pe zânã
Strânsã, Moº Novac, de mânã)
Fã-i tu singur judecata.
Nu-i pot însumi da rãsplata.
Eu jurai pe naltul cer,
Pe baltagul meu de fier,
Pe-acest paloº de Novac,
Nici-un rãu cã n-am sã-i fac!
Tu, bãiete, n-ai jurat,
Þie nu þi-o fi pãcat!
S-ar cãdea s-o tai c-o bardã,
S-o arunci în foc sã ardã!
- Ba, tu, Gruie, fii milos!
Zâna se rugã frumos.