Gruie-al lui NovacIartã, uitã, de se poate,
Cum ºi eu uita-voi toate!Gruia zise: – Las-o, tatã...
Pleacã, zâno, eºti iertatã!
Slobodã când se zãri
Zâna-ntr-un desiº pieri............
Apoi tatã ºi fecior,
Pe fugari sãrind cu zor,
Hai la drum nainte iarã,
¤nspre-a lor frumoasã þarã.
CÂNTUL XIVXIV Turcul viteaz
¤mpãratul în palat
Când a fost înºtiinþat,
Novãceºtii cum scãparã,
Ce de turci tãiat-au iarã,A sãrit, strigând, în sus,
Ca ºi pe jãratec pus.
ªi la urmã, fãrã glas,
Dus pe gânduri a rãmas.Se-ntreba mereu în gând,
Cum sã prindã mai curând
Pe vitejii Novãceºti,
Mândrii vulturi olteneºti.CUPRINS