Petre DulfuDe la brâu, de sub pieptar,
Scoate-ºi buzduganul iar;
Face-n vânt o-nvârtiturã,
ªi lui Niþã ochii-i furã.
¤l ocheºte, hoþomanul,
ª-unde-i dã cu buzduganul?
Jos la-ncinsul brâului,
Unde-i pãs voinicului.
Niþã greu se poticneºte,
Turcu-l leagã voiniceºte;
ªi îi mânã pe-amândoi,
Dindãrãt, ca pe doi boi.
Apoi prinde, ºi mai ºi,
A striga ºi-a chioti.
Din ceardacul sãu de-afarã
Moº Novac l-aude iarã.
„Na, nici Niþã nu mai vine!
Ce-o fi asta, vai de mine?
Doi feciori eu am avut,
Pe-amândoi azi i-am pierdut?
Singur am rãmas în viaþã,
Cu duºmanul sã dau faþã?
Singurel, de capul meu?
Fie, ce-o vrea Dumnezeu!“
Apoi lancea, ne’nfricat,
Buzduganul ºi-a luat,