Petre DulfuNici în fiare þintuit,
Nici de sabie zdrelit,
Slobod ºi nevãtãmat,
Dumnezeu cum l-a lãsat!
Celui care s-o afla,
Platã vrednicã i-oi da!
Vin trei turci cãpãþânoºi,
Intrã la-mpãrat fãloºi.
Dânºii jurã cã s-or duce,
Viu pe Gruia l-or aduce.
Se arunc-apoi, toþi trei,
Pe fugari ca niºte zmei;
ªi din Þarigrad porniþi,
Merg zi-noapte neopriþi:
Pânã-n munþii Lotrului,
Lângã apa Oltului,
Unde-s case cu ceardac,
Sus la curtea lui Novac.
Gruia sub un pom dormea,
Cu baltagu-alãturea,
ªi c-o mânã peste frunte,
¤n livada de sub munte.
Iarã mai depãrtiºor,
Calu-i mândru, Negruºor,
De-un þãruº de-argint legat,
Flori pãºtea pe-un verde hat.