Petre DulfuEl, vãzând cã nu-i dau pace,
Semn din nou nevestei face:
- Dragã! ce jeleºti ºi stai,
Nici un ajutor nu-mi dai?
Fã-te iar cã ieºi, ºi du-te
¤n cãmar-alãturi iute.
Dichiseºte-te frumos,
Cu ce ai mai arãtos.
Dupã ce te vei gãti,
Sã te-ntorci napoi aci!
Doar pãgânii m-or slãbi
ªi sã vezi cum le-oi plãti!
Niþuleasa pleacã iarã,
¤ntr-alãturi în cãmarã.
Pune faþa la-nãlbealã,
Buze moi la rumenealã,
Lungi sprâncene la negrealã,
Unghiile la pilealã.
Ia din scrin papucii noi,
Cumpãraþi cu galbeni doi;
Ìa cea de sãrbãtori
ªi catrinþele cu flori.
Se gãteºte-ntr-o clipitã,
Cum de Paºti a fost gãtitã...
Mândr-apoi, ca o crãiasã,
Vine din cãmarã-n casã.