Gruie-al lui NovacCi-ndrepteazã paºii lui
Spre un colþ al grajdului,
Cãtre Alba, iapã veche,
Care n-avea-n þãri pereche.
De la iesle-o scoate, sare
Pe lucioasa ei spinare,
Fãrã ºea ºi fãrã frâu,
Doar cu sabia la brâu.
Alerga, fugea, mãi frate,
Cu urechile culcate,
Alba turcului deliu
Dupã Negru cel zglobiu
Cum aleargã de nebunã –
Peste câmpuri – o furtunã.
Cu atâta zor fugea,
De mai-mai cã-l ajungea!
Sultãnica, de pe cal,
Din nãlþimea unui deal,
Cãutând napoi, deodatã,
Dã cu ochii de-al ei tatã.
Ce-i trãsni atunci prin minte?
Se plecã din ºa-nainte,
ªi pe Negru cel spumat
De-o ureche l-a muºcat.
Urechiuºa sângereazã,
Negruºor ca ars necheazã,