Petre DulfuHai, pe urmã, dã nãvalã,
Zboarã, cu aºa iuþealã –
De-au ajuns în data mare
Colo unde-albeau în zare
Mândre case cu ceardac:
Sus, la curtea lui Novac.
Nu intrã în casã bine,
Turcu... iatã-l, ºi el vine,
Cu privirea-nflãcãratã,
ªi cu spada ridicatã.
Inimosul Moº Novac,
Din al casei lui ceardac,
Coborâtu-s-a-n ogradã,
Oaspele ca sã ºi-l vadã:
- Ho, jupâne turcule,
ªi cinstite socrule!
Ce-nspãimânþi pe fiii tãi,
Fiii tãi, copiii mei!
Ia poftim, sã ne-mpãcãm,
Cu paharul sã-nchinãm!
Tinerii fac vrãjbile,
Noi, bãtrânii, pãcile.
Iar copila: – Tatã drag,
¤i grãi de sus din prag.
Sã mã iei napoi veniºi?
Du-te! Geaba osteniºi!