Petre DulfuMândra, biata,-ngãlbeneºte.
Gruia paloºu-nvârteºte...
Dã o datã mânios,
Trupul mândrei cade jos,
Capul se rostogoleºte,
Gura ei bolboroseºte.
El cosiþele-i rãteazã,
ªi sub ºea pe roib le-aºeazã
Apoi sare-n ºea, porneºte,
Pân’ la socri nu se-opreºte.
..........
Soacra, cum îl vede,-aleargã,
Poarta i-o deschide largã,
¤l pofteºte,-i pune masã.
El pe-o mânã fruntea-ºi lasã.
- Ce stai, ginere, plouat?
Fata unde mi-ai lãsat?
Sultãnichii nu-i e bine?
Cum de n-a venit cu tine!
Gruia soacrei sale-i dete
Smocul pletelor tãiete:
- Iacã ce-þi trimete ea.
Am lãsat-o-n Valea rea...
Lângã hoþul Arambaºe.
Vulturi nesãtui sã-ngraºe
Cu obraji-i rotunjori,
ªi nesãþioase ciori.