Gruie-al lui NovacCând cosiþele-i zãri,
Soacrei inima-i sãri.
Le-a luat, la piept le-a strâns,
¤necându-se de plâns.
Ca din minþi ieºitã, mama,
De pe cap ºi-a rupt nãframa.
Pletele ºi le smulgea,
ªi cu lacrãmi se jelea:
- Of!... acasã când erai,
Fatã, cum nu m-ascultai,
Sã iei soþ de prin vecini.
Tu la toþi gãseai pricini...
¤ntr-o zi, la drum în zbor
Mi-ai plecat c-un cãlãtor.
Cãlãtorul ce l-ai vrut,
Iatã! vezi ce þi-a fãcut?
Te lãsã-n pãduri, sã-ngraºi
Ciori cu-obraji-þi drãgãlaºi.
¤nsuºi el mi te-a rãpus!...
Gruia nalþã fruntea sus:
- Ia taci, soacrã, nu ofta,
Toate-s doar din vina ta!
C-o lãsai de se-ndrãgea
Cu oricine se-ntâlnea.
Fata prea þi-ai rãsfãþat!
Proastã creºtere i-ai dat: