Petre Dulfu
Ca sã ºi-i doreascã soþi,
Câþi îi va-ntâlni, pe toþi!
Zice ºi pe roib el sare,
Pleacã iar, în goana mare;
Se tot duce, pân’ se pierde
¤n desiº de codru verde.
CÂNTUL XIX
MOARTEA LUI NOVAC
Ce s-aude-n lung pe vale?
Ce se vede jos în cale?
Sunt tãtari ce vin grãmadã
De prin sate, de la pradã.
Pe vâlcele ºi pe drumuri,
Vin tãtari pãgâni, duiumuri.
Iar în fruntea tuturor,
Cine vine mai cu zor?
E Mârzacul cel bãtrân,
Cam albit de ani ºi spân:
Fire-n barbã opt, sau nouã,
¤n musteþe numai douã.
ªi un arc el are-n spate,
Cât o cobiliþã, frate!
Iar într-însul o sãgeatã,
Mare, coºcogea lopatã.
CUPRINS