Gruie-al lui NovacCum cad toamna frunzele,
Când bãtut-au brumele.
Sute vin, se-ngrãmãdesc,
Toþi pieirea ºi-o gãsesc.
Alte sute-l împresoarã,
La pãmânt el îi doboarã.
..........
Dar cu lancea-mpuns amar
Pe la spate de-un tãtar,
A cãzut la urmã jos
ªi Novac cel inimos:
Precum cade la pãmânt
Falnicul stejar, de-un vânt.
Doborât vãzându-l, hoþii,
Buzna-n casã dau cu toþii.
Prind – la geamul din iatac –
Pe soþia lui Novac.
ªi legând-o-ncep s-o batã.
- Vai! ea strigã-nspãimântatã.
Staþi cu bicele, pãgâni,
Dezlegaþi-mã de mâini!
Bani cu mierþa vã voi da,
Câþi vã cere inima!
Dar Mârzacul cel cãrunt
Se uitã la dânsa crunt:
- Taci, femeie! ce tot zbieri?
Nu te batem pentru-averi!