Gruie-al lui NovacPlimbã-mi-l în lung ºi-n lat,
Prin oraº, pe la palat.
Hanul cel de ani bãtrân,
Al tãtarilor stãpân,
Din palat o sã-l zãreascã,
Inima-i o sã râvneascã.
ªi din grai dacã te-ntreabã:
- Nu þi-e de vânzare, babã?...
Nu þi-e Negrul de schimbat!?
Tu rãspunde-i rãspicat: - Nu mi-e calul de tocmealã,
Negru mi-e de dãruialã:
Celui ce pe Gruie-al meu
Mi l-o scoate de la rãu!
* * *Ea, cu Negruºor de frâu,
ªi cu frâul prins în brâu,
Merge, trece-n lung ºi-n lat,
Prin oraº, pe la palat.
Negru coama-ºi scutura,
ªi din ochi scântei vãrsa.
Hanul din palat îl vede,
Jos la poartã se repede.
- Hei, tu, babã ofilitã,
Ia stai, rogu-te,-o clipitã;
Nu vinzi mândrul cãluºel?
Galbeni, mii, sã-þi dau pe el!