Petre DulfuCÂNTUL XXIVªARPELEColo sus la vatra lor,
Mândrul lui Novac fecior
ªi tovarãºa-i iubitã,
Duc viaþã fericitã.
........
Dar deodatã, ce rãsunã
Prin vãzduh, ca o furtunã?
Cine strigã, de vreun ceas,
Cu atâta spaimã-n glas?
¤mpãratul strigã tare,
Din cetatea lui cea mare,
Peste þarã, peste lume,
Peste-ai sãi viteji cu nume:
- Care, care s-o gãsi,
Drumurile-a-mi slobozi?
Cine-n lume s-o afla
Plaiurile-a-mi curãþa
De un ºarpe ce s-aþine
ªi când vede-un om cã vine.
Sare, cascã fãlci cumplite,
Prinde omul ºi-l înghite?...
Au ieºit ca sã-l omoare,
Nu ºtiu câþi voinici în floare.
CUPRINS