Ispr[vile lui P[cal[Nu venim acum de-acolo? ªi nici una n-am vãzut.
- He! dar oare peste podul din grãdinã, n-ai trecut?
- Ce-mi vorbeºti de pod, creºtine, când de capre eu îþi spui?
- Apoi... podul, astã-noapte, cum? din ce crezi cã-l fãcui?
- Vai de mine ºi de mine! Auzitu-l-aþi, nerodul?
Mãi! doar nu þi-a dat prin minte ca sã-mi faci din capre
podul!? - Tocmai! ai ghicit, stãpâne!
- Haide! Ce-mi vorbeºti în ºagã?
Catã-mi turma! - Zãu, pãrinte! am bãgat-o-n pod întreagã!
Toate caprele-s acolo: unele cu burta-n sus,
Ca sã deie cãlcãtura moale, dupã cum ai spus.
Altele sunt, dimpotrivã, cu spinarea-n sus culcate,
Ca sã deie cãlcãtura tare! - Eºti nebun, argate?
Mi-ai mâncat o-ntreag-avere! Tii! Vrei sã mã laºi sãrac?
- Haide! Ce-mi vorbeºti în ºagã?
- Apoi de, stãpâne! podul, altfel, cum era sã-l fac?
Ce? te-ai supãrat pe mine?- Aº! pe dracu’! supãrat!
Nu! dar... capre-aºa de multe... ia gândeºte! nu-i pãcat?
...................
- Aº! pe dracu’! supãrat!
ªi-a þinut în frâu mânia popa, iarãºi, pânã-n casã,
Dar în casã când ajunse: – Ei, vãzut-ai, preoteasã?
L-ai vãzut, afurisitul, ce-mi fãcu din nou? ¤þi place?
ªi eu sã mã uit la dânsul, ºi nimic sã nu-i pot face!
Of! când mã gândesc la capre, nãbãdãi m-apucã parcã!
- Dar pe mine! Ia mai du-te, zice preoteasa. Cearcã!
Dã-i chiar bani, din gros, pãrinte. Plata, pe un an, pe doi,
Dã-i-o! doar sã plece! Altfel, ne rãpune ºi pe noi!