Dulfu Petre - Ispravile lui Pacala (Cartea)

(NeluLucian) #1
Petre Dulfu

Spre izlaz, în zori, cu turma, hai ºi popa, se sculã.
Dupã el tiptil se duse... între niºte spini stãtu:
Iac-aºa... sã nu mã simtã!
Aº! Pãcalã îl vãzu.
ªi-ncepu cu foc sã cânte. Iarã oile-au lãsat
Iarba ºi-ncepurã jocul. Popa... a rãmas holbat.



  • Uite, mã! Drãcia naibii! Pentru asta-mi vine darã
    Moartã de flãmândã-acasã turma-n fiecare searã?
    Doamne! se mira-ntru sine. Când, minune ºi mai mare?
    Numai ce se pomeneºte, hop, ºi el, în sus cã sare.
    ªi sãrea, mãi nene, popa... ºi juca-ntre spini, sãracul,
    Fãr’ sã vreie, hopa-tropa – de credeai cã-l poartã dracul.
    Iar, cu fluieru-i, argatul face câþiva paºi nainte,
    Se aºeazã-n faþa popii... ªi sã vezi joc pe pãrinte!
    ªi sã fi vãzut în ochii lui Pãcalã bucurie,
    Când în spini vedea cum popa: haina, barba ºi-o sfãºie?

  • Ho! pãrintele strigat-a. Vrei sã cânþi, bre, pânã mâine?
    Nu-þi ajunge?
    Iar Pãcalã: – Ce?... te mâniaºi, stãpâne?
    Popa-ºi îmblânzeºte graiul: – Stãi, bãiete, nu cânta!
    Ce vrei?... sã tot joc acilea, pânã sufletul mi-oi da?
    Aº! Pãcalã, dã-i nainte! Cântã, cântã, ºi mai ºi!
    Din cântat abia la prânzul de amiazã se opri.


* * *

Când soseºte-acasã popa, zgâriat ºi zdrenþuit,
Preoteasa-ºi face cruce. – Vai, pãrinte, ce-ai pãþit?



  • Ce-am vãzut eu, dragã, nimeni n-a vãzut pe-acest pãmânt
    ªi pãþania de astãzi, n-am s-o uit... nici în mormânt!
    Cel trimis la câmp cu turma nu e om precum s-aratã,
    Ci sub chip de om: vrun diavol, batã-l Precista sã-l batã!
    ªi-ncepu sã-i spunã toate: cum argatul a cântat;

Free download pdf