Dulfu Petre - Ispravile lui Pacala (Cartea)

Petre Dulfu

Buf! cãzu din pod în tindã... ºi-a rãmas fãr’ de suflare.

• Vai, vai! Ce-mi fãcuºi, argate?
  
  
  • Pãi dacã m-ai pus sã-i cânt...
  
  
  
  


• Mã lãsaºi fãr’ de soþie!
  
  
  • De! s-o ierte Tatãl Sfânt!
    Ce? te-ai mâniat, pãrinte?
    Popa, tremurând de-amar,
    ¤ºi ascunse-n palme faþa... trebui sã tacã iar.
  
  
  
  

IX

IX Boii lui P[cal[

Iatã ce suntem pe lume: niºte umbre trecãtoare!
¤ºi zicea-ntru sine popa, dimineaþa urmãtoare.

.................

...ªi a treia zi, porneºte pe iubita lui soþie,
Cu alai, cu cinste multã, spre locaºul de vecie.
Oamenii vãzându-i jalea, între ei se bucurau...
Popa nu vedea pe nimeni, lacrãmi ochii lui vãrsau.

• De! ziceau din grai sãtenii. Tot plãceri! Necazuri nu-s?
  Vezi? Orice s-ar zice, geaba! tot nu doarme Ãl de sus!
  Nu loveºte el pe nimeni cu mãciuca-n cap deodatã,
  ¤nsã nici nu scapã nimeni pe pãmânt de-a lui rãsplatã!

* * *

Se-nnoptase. Pe la vetre, toþi din sat dormeau în tihnã.
Numai popa-n aºternutu-i nu-ºi gãsea defel odihnã.

• Mi-ai fãcut-o iar, duºmane! mi-ai fãcut-o îndesatã!
  Dar þi-oi face-o ºi eu þie, las’ pe mine astãdatã!

CUPRINS