Dulfu Petre - Ispravile lui Pacala (Cartea)

Ispr[vile lui P[cal[

Cine se putea sã strige? Cã p-aicea nimeni nu-i.
Strigãtul pãrea cã vine chiar din fundul sacului!

Bietul popã, hoalbã ochii: – Ce-o fi asta? Dar deodatã
Spre bãiat îºi aþinteºte iar privirea-nvioratã:

• Valeu! ce minune, Domnul, azi sã vãd m-a-nvrednicit!
  ªtii, din sacul meu, anume, glasul cui l-ai auzit?
  Evanghelia-mbrãcatã numa-n aur ºi cu file
  Aurite pe de margini: aia mi-a vorbit, copile!
  Ah, ce carte minunatã, dragul tatii! ai vãzut?
  Hai la mal... sã strâng la pieptu-mi cartea sfântã, s-o sãrut!
  ªi la celalt þãrm al apei într-o clipã ajungând,
  Nu ºtia, biet, cum sã scoatã cartea scumpã mai curând!
  Când dezleagã sacul însã ºi zãreºte pe Pãcalã,
  Popa-ncremenit rãmâne: – Tu eºti? Ochii nu mã-nºealã?
  Vai! trãsni-te-ar sfântul, drace! n-am sã scap în veci de tine?
  El þâºni din sac afarã: – Ce? te-ai supãrat pe mine?
  Popa, o mâlci pe datã: – Aº! mã vezi tu supãrat?
  Mã prinsese doar mirarea, când în sac de tine-am dat!

XIII

RÃFUIALA

¤ncotro sã se mai ducã? ºi la ce? Era ºi searã.
Osteniþi de drum, pe malul râului se aºezarã.

• Sã mânem aci!
  
  
  • Prea bine. Ah, stãpânule iubit,
    Nici nu ºtii, în calea asta cât de multe-am pãtimit!
    Ba în sac sã mã înãbuº, ba în râu sã pier la fund,
  
  
  
  

CUPRINS