Petre Dulfu
Cu cosorul pe spinare mulþumeºte-te a-mi face
O zgârieturã, douã, ºi mã lasã-apoi în pace.
Azi, pe tine-ntâia oarã-i doarã cã m-am supãrat!
- Da? sã iert? sã-mi fie milã? Aº? mi-e fricã de pãcat!
S-ar putea sã calc înscrisul?... ªi... la urmã... dumneata
Ai avut vrodatã milã, de când eºti, de cineva?
De argaþii d-astã-varã þi-a fost milã – vai de ei –
Când sluþitu-i-ai cu briciul?... Ei erau chiar fraþii mei!
Auzind acestea popa, ce sã zicã?... ce sã facã?
Anteriul de pe spate ºi cãmaºa ºi-o dezbracã:
- Hai poftim!
Dar lui Pãcalã inima i s-a-nmuiat:
- Nu-þi fac nici o-nþepãturã!... Iacã! zise. Eºti iertat!
Ridicându-i sacu-n urmã, îi turnã din el sub nas,
Jos pe pajiºte grãmadã, cãrþile: – Na, bun rãmas!
Eu mã duc... Pe cãrþi, pãrinte, sã citeºti, când îi voi.
Sacu-l iau cu mine însã, cã la drum... mi-o trebui.
Doar atâta-þi iau simbrie! De-azi, te las cu Dumnezeu!
Astfel glãsui flãcãul, ºi-a plecat în drumul sãu.
Chiar atunci – de dup-o culme – rãsãrea ºi-al zilei domn,
Soarele, scãldând în aur câmpul deºteptat din somn.
* * *
- ª-unde-a mers de-aici Pãcalã?
- Staþi, mai ascultaþi la mine!
Pân-aici... nimica toatã; ce-i frumos, de-acuma vine!
