Dulfu Petre - Ispravile lui Pacala (Cartea)

Petre Dulfu

Ca sã n-ai gând rãu. ªi ruga de-i vedea cã prea mult þine,
Scuturã de sfoar-o datã. ¤ntr-o clipã-s lângã tine!
Auzind aºa bãrbatul, – hai! o leagã d-un picior.

• Du-te! dar sã nu stai prea mult, soro, sã te-ntorci cu zor!
  Te aºtept!
  Pãcalã pleacã. Iar în tindã, se opreºte.
  De la glezne-ºi taie sfoara. ¤ntr-o ladã scotoceºte,
  Scoate de la fund veºminte bãrbãteºti... pe-a sa mãsurã,
  ªi-mbrãcându-le-ntr-un suflet, dã din tindã-n bãtãturã.
  Vede-un þap dormind pe prispã. Haþ! de coarne sfoara-i
  leagã
  Sare pe din dos pârleazul, apoi... tunde-o, nene dragã!
  Nevãzut pe loc se face.
  Câinii, deºteptaþi, lãtrarã.
  Mirele-auzi un zgomot ºi lãtrat de câini pe-afarã,
  Dar credea cã la mireasã hãmãiesc... ºi mai stãtu.


• De! gândea la urmã-n sine. S-a-nchinat destul acu!
  ªi smuci de sfoar-o datã. Aº, nimic!
  
  
  • Bre! Tot se roagã?
    Ce atâta rugãciune? Nu cumva-i lipseºte-o doagã?
    Mâine, frate, dimineaþã... sã se-nchine, vreme n-are?
    Apoi iar smuci de sfoarã, cu putere ºi mai mare.
    O chemã-n aceeaºi vreme ºi din gurã pe mireasã:
  
  
  
  


• Hei! la naiba, fã! Mario! n-ai sã vii odatã-n casã?
  Dar cu cât mai tare dânsul de frânghie scutura,
  Cu atât mai mult mireasa înapoi parcã se da.
  Da’ nerãbdãtorul mire auzi ºi-un zbierãt, care
  Semãna a behãire, nu a glas de fatã mare.
  Speriat atunci, românul se repede afarã-ntins.
  Of, ºi cum s-arãt prin vorbe ciuda care l-a cuprins:
  Când, în loc sã dea cu ochii de-al miresei chip frumos,
  El se pomeneºte-n faþã-i – cu urâtul þap bãrbos?!