Dulfu Petre - Ispravile lui Pacala (Cartea)

Petre Dulfu

Care sã se-ntoarcã însã? Fiecare se temea.
¤n sfârºit s-alege unul... hai! inima-n dinþi ºi-o ia,
Merge-ncet... îºi vârã capul pe fereastrã... Iar Pãcalã,
Haþ!... din cap îi ia cãciula ºi i-o-ntinde lui Tândalã:

• Pentru cele cinci parale, na, mãi, þine-o! þi-am plãtit!
  Hoþului atunci, de fricã, rãsuflarea i-a pierit.
  Nu ºtia, biet, cum sã-ºi scoaþã capul mai cu repejune.
  S-o zbugheascã!
  
  
  • Ce-i? zic soþii-i.
    
    
    • Rãu, cu groazã el le spune.
      Ni s-au dus pe copcã banii! Hai, s-o ºtergem! Ce mai staþi?
      ¤n bisericã-nviat-au morþi atâþia, mãi fãrtaþi:
      Cã din tot bãnetul nostru – din grãmada aia mare –
      Câte cinci parale doarã le-a venit, de fiecare.
      Iarã unuia... nimica! ª-ãilalþi morþi, bãtu-i-ar hula!
      ªtiþi cum îi fãcurã parte? mi-au luat din cap cãciula
      ªi i-au dat-o!
    
    
    
    
  
  
  • Valeu! Haidem! c-or veni, trãsni-i-ar Sfântul!
    S-o tulim! grãirã hoþii. ªi-au fugit mâncând pãmântul.
  
  
  
  

* * *

Iar Pãcalã ºi Tândalã? împãrþirã, stând jos ghem,
Galbenii-ntre ei. Pe urmã: – Sãnãtoºi sã ne vedem!

XVII

PÃCALÃ ÎNSURAT

Scumpã este tinereþea, dulce-i viaþa de flãcãu,
Ca o pasãre prin crânguri, sã trãieºti de capul tãu;
Nimeni grija sã þi-o poarte, nici tu grija nimãnui:

CUPRINS