Dulfu Petre - Ispravile lui Pacala (Cartea)

Petre Dulfu

Numai boulenii noºtri, rumegã nepuºi la jug.
Plugul ni-e stricat. Mergi iute, ia din târg un fier de plug!
Dar sã nu-l pierzi ºi pe-acela, ca ºi acul ieri, creºtine,
C-apoi... nu ºtiu ce se-ntâmplã!

• Aº! Se poate? Vai de mine!
  ªi plecã din nou Pãcalã. Iarã când s-a-ntors acasã:


• Ei, venit-ai? Unde-i fierul? Pune-l ici, sã-l vãd, pe masã.


• De, nevastã, nu-i nici fierul! Sã-l înfig la piept am vrut,
  Cum mi-ai zis... Pân’ ce cãmaºa-mi, uite-o! zdreanþã s-a fãcut.
  Crezi c-a stat înfipt o clipã? Aº, cãdea mereu la vale!
  Ce era sã-i fac la urmã? ¤l lãsai acolo-n cale,
  ªi venii cu mâna goalã.


• Vai, trãsni-te-ar! Eºti în firi?
  I-auzi! în cãmaºã? fierul?!


• Da, femeie! ce te miri?
  Sã-l înfig aci-n cãmaºã, nu mi-ai zis chiar tu? La dracul!
  Ai uitat de ieri pân-astãzi?


• Acul, trântorule! acul!
  Iarã fierul, la spinare, trebuia sã-l fi adus,
  Dac-aveai un pic de minte. Adormi-te-ar Ãl de sus!


• La spinare? Bine, puico, mâine-aºa voi face... lasã!
  ªi a doua zi, Pãcalã, c-un ogar veni acasã.
  ¤n spinare-l adusese. I-atârna pe spate, mort.


• Na! abia mã þiu. Puterea mi s-a dus, de când îl port.


• A! femeia, când îl vede, iar pe el cu gura sare.
  Ce-ai fãcut? ¤nnebunit-ai?
  Iar Pãcalã: – La spinare!
  La spinare, nevestico, l-am luat, precum mi-ai spus.
  ªi povaþa ta-nþeleaptã, uite-n ce hal m-a adus,
  Doar o ranã mi-e spinarea! Dacã nu-l strângeam de gât,
  Ca sã-ºi dea pe loc suflarea, pace! m-ar fi omorât.
  Dânsa tremura de ciudã: – Aolio! ce nãtãrãu!