Petre Dulfu
- A!... (de spaimã ºi de ciudã, Stãnculeasa tremura)
Pentru-atâta doar venit-ai? Mergi-napoi la slujba ta!
Las’ cã opãresc eu lâna!- Aº! se poate? Nu-ndrãznesc!
De la Stancu am poruncã, însumi eu s-o opãresc!
Cuvântând aºa Pãcalã, hop! la vatrã iute sare,
Ia de lângã foc o oalã ce fierbea în clocot mare
ªi o toarnã peste lânã. - Aoleo! din poloboc
S-auzi atunci un zbieret, ca de om cãzut în foc.
ªi morarul de sub lânã, þâºt! pe uºã-ntr-o clipitã.
Biata lelea Stãnculeasa a rãmas încremenitã.
..................
- Aº! se poate? Nu-ndrãznesc!
- Ei, aºa-i, aºa-i, stãpânã?... Uite, dac-am opãrit-o,
Boala dracului, din lânã, vezi ce repede-a tulit-o?
ªi cu-acestea, hai, Pãcalã, înapoi la plug se duse.
Dar stãpânului, de cele ce-a vãzut, nimic nu-i spuse.
* * *
Dimineaþ-a doua, Stancu, iese iarãºi, pe rãcoare,
La arat cu sluga-i. ª-arã, pân’ l-amiazi, într-o-ntinsoare.
La amiazã, pe Pãcalã, strechea iar l-a apucat,
Ca ºi ieri! ªi ia-o, nene, la picior, din nou, spre sat!
Pe acasã-n astã vreme, Stãnculeasa, ce fãcea?
Puiºoru-i, batã-l vina, iar venise pe la ea!
Iar cu el stãtea de vorbã! Dar, privind pe geam, deodatã
Ea sãri din loc, sãrmana, ca de-un ºarpe iar muºcatã:
- Valeu!... nici azi n-avem parte?
- Ce-i, cumãtrã?
- Uite-argatul,
Cum aleargã-ncoace iarãºi, alerga-l-ar necuratul!
- Uite-argatul,
- Ce-i, cumãtrã?