Dulfu Petre - Ispravile lui Pacala (Cartea)

Ispr[vile lui P[cal[

• Ian ascultã! dar otravã, ºtii... ceva mai tãricicã...
  N-ai cumva?
  
  
  • Ba cum nu? Uite, asta ici, o vezi, bãdicã?
    ªi pe dumneata te-omoarã dacã vrei... ºi dobitoace
    Chiar mai mari. ¤þi cer, pe toatã, doar un leu.
  
  
  • Bun! ad-o-ncoace!
    Iacã leul! ªi cu-acestea îndãrãt moraru-apucã,
    ¤nspre satul sãu, otrava Stãnculesei sã i-o ducã.
  
  
  
  

* * *

Stãnculeasa, cãtre searã: „Doamne-ajutã“-n gând îºi zise,
ªi gãti o ciorbã, frate! cum de mult nu mai gãtise!
Puse-apoi otravã-ntr-însa. ªi când soarele-a-sfinþit,
Pe bãrbat ºi slugã-n casã la mâncare i-a poftit.
Ei la masã, faþã-n faþã, fãrã grijã s-aºezarã;
ªi-au cãrat vârtos din ciorbã, pânã când se sãturarã.
Dar Pãcal-odatã-ncepe: Vai, stãpâne! nu mi-e bine.
M-arde nu ºtiu ce-nãuntru!
Stancu: – Valeu, ºi pe mine!
Ce-o fi asta, mãi femeie?

• Fleacuri! ce vroiþi sã fie?
  Stãnculeasa le rãspunse. Aþi mâncat cu lãcomie.
  ªi v-au apucat cârceii! Are sã vã treacã-ndatã.
  Iar în sine: „Las’ cã-i bine!“ ea ºi-a zis învioratã.


• Valeu, geme iar Pãcalã, din tot pieptul. Ajutor!
  Stancu, ºi mai cu durere: – Aoleu... sãriþi, cã mor!
  ªi-n picioare, de la masã, ridicându-se greoi,
  Mi se-mpiedicã... ºi... iatã-i, la pãmânt pe amândoi.
  Scot un þipãt-douã încã, jos sub masã rãsturnaþi,
  ªi ca lemnul dup-aceea, muþi rãmân ºi nemiºcaþi.
  Stãnculeasa, cum îi vede, lângã ei încet pãºeºte;
  ¤i ascultã, de mai suflã... mi-i întoarce, mi-i suceºte.