Viaţa e tristă la noi

(NeluLucian) #1


Soţul către soţie:



  • Ce idioată eşti!

  • Bineînţeles că sunt idioată. Dacă eram căsătorită cu un preot,
    eram preoteasă!




  • Fiule, eu voi pleca câteva zile de acasă, spuse tatăl băieţelului
    său. În absenţa mea, tu vei fi bărbatul în casă.

  • Bine, tată, dar întoarce-te repede, nu-mi place să spăl vasele.




  • D-le poliţist, mi-a dispărut soţia... cu un an în urmă.

  • Şi tu doar acum ne spui?

  • Da, până acum nici eu nu puteam să cred că am norocul ăsta!



Soţul pleacă în deplasare. Soţia, ca de obicei, îşi aduce amantul
acasă. După vreo zece zile, se întoarce soţul, bate la uşă.
SOŢIA (către amant): Repede, fugi, a venit soţul!
AMANTUL: Slavă Domnului c-a venit în sfârşit acasă!



Noaptea târziu. Soţul, beat, vine acasă, faţa plină de ruj şi fond de
ten. În prag, soţia, furioasă.



  • Dragă, n-o să mă crezi! M-am bătut cu un clovn!



SOŢIA: Am două veşti pentru tine, una proastă şi una bună.
SOŢUL: Spune-le.
SOŢIA: Te părăsesc!
SOŢUL: Şi vestea proastă?

Free download pdf