Viaţa e tristă la noi

(NeluLucian) #1



  • Trebuie neapărat să-mi comand câteva rochii noi.

  • Bine, zice soţul, dar toate dulapurile sunt pline de rochiile tale!

  • Ştiu, dar pe toate mi le-au văzut vecinii!

  • În cazul ăsta, ar fi mai bine să schimbăm cartierul, ar fi mult mai
    ieftin.



Într-o zi, soţul vine mai devreme acasă şi, uimit, o găseşte pe
nevastă-sa cu amantul ei. Surprins, acesta îi spune amantului:



  • Sunt un om relativ calm, hai în camera cealaltă să discutăm!
    Amantul, bucuros că nu are probleme, se duce în camera de
    alături şi stă de vorbă cu soţul femeii, ca de la bărbat la bărbat.

  • Fii atent ce facem, zise soţul. Voi trage două focuri de armă în
    aer şi ne vom preface morţi; la cine va veni nevastă-mea prima
    dată, acela o va păstra!
    Amantul e de acord şi soţul trage cele două focuri de armă. Din
    camera de vizavi se aude glasul soţiei:

  • Costele, ieşi de sub pat, că s-au împuşcat dobitocii ăia!



Doi tipi se întâlnesc în gară.



  • Ce faci?

  • Mi-am pierdut nevasta şi o caut!

  • Ce coincidenţă! Şi eu mi-am pierdut nevasta şi o caut. Dar cum
    arată a ta?

  • E înaltă, roşcată, cu ochii verzi, sânii mari şi picioare lungi. A ta?

  • Las-o baltă pe a mea! Hai s-o căutăm pe a ta!



SOŢIA: Iar ai băut?
SOŢUL: Lasă-mă în pace, e destulă pedeapsa că te văd dublu.

Free download pdf