Viaţa e tristă la noi

(NeluLucian) #1


Cică un irlandez, un mexican şi un blond erau muncitori pe un
şantier, undeva la etajul 20, şi vine pauză de masă.
Irlandezul îşi deschide punga cu mâncare şi zice:



  • Din nou varză şi carne de vacă! M-am săturat! Dacă şi mâine tot
    asta găsesc în pungă, mă arunc!
    Mexicanul deschide pungă şi zice:

  • Din nou tacos! M-am săturat! Dacă şi mâine găsesc tot tacos, mă
    arunc!
    Blondul:

  • Din nou lasagna! M-am săturat! Dacă mâine e la fel, mă arunc!
    A doua zi, irlandezul are exact aceeaşi mâncare, se aruncă de la
    etajul 20 şi moare. Mexicanul are aceeaşi mâncare, se aruncă şi el şi
    moare. Blondul, aceeaşi mâncare, se aruncă, moare.
    La înmormântare:
    Nevasta irlandezului:

  • Dacă ştiam că nu-i place, i-aş fi gătit altceva!
    Nevasta mexicanului:

  • Aş fi putut să-i dau tortillas, chilli peppers sau altceva! Dacă aş fi
    ştiut!...
    Acum toată lumea se uită la nevasta blondului. Nevasta blondului:

  • De ce vă uitaţi aşa la mine?! El îşi făcea singur pachetul!



Îndrăzneţul vine beat acasă la trei dimineaţa, apucă un scaun şi îl
aşează lângă pat.



  • Ce faci cu asta?, întreabă nevasta trează, înfuriată la culme.

  • Vreau să stau în primul rând când începi circul.



Poverb marinăresc: Iubeşte-ţi copiii că şi cum ar fi ai tăi!

Free download pdf