Maria, cam pe la 10 seara, aude un fluierat discret de-afară. Iese
în ogradă. Întuneric beznă, lună în nori. Pe bâjbâite, pune mâna pe
oiştea de la căruţă.
- A, tu eşti, Ioane?
Ion se întâlneşte pe uliţa cu Maria, pe care n-o mai văzuse
demult.
MARIA: Bună, Ioane! Ce mai faci?
ION: Mulţam de-ntrebare, Mărie. Ce să fac, m-am însurat.
MARIA: No, asta-i bine!
ION: Ba, nu-i bine, c-am luat o muiere bătrâna.
MARIA: No, asta-i rău!
ION: Da, dar bătrâna avea casă.
MARIA: No, asta-i bine!
ION: Da, dar casa a ars.
MARIA: No, asta-i rău!
ION: Da, dar nu-i aşa rău.
MARIA: De ce?
ION: A ars şi bătrâna cu casă cu tot!
MARIA: No, asta-i bine...
MARIA: Ioane, ai făcut închisoare?
ION: N-am făcut nici o închisoare, Mărie. Când am ajuns eu acolo,
era gata făcută.
Ion şi Maria în timpul unei partide de sex.
MARIA: Ioane, vinee!.... Ohhh! Ahhh!... Vineeeee!...
ION: Fă, când mi-o trag eu, nu vine nimeni!