Ion şi Maria şi-au dat întâlnire. Ajunge Maria la Ion a doua zi şi Ion
o întreabă:
ION: Mărie, ai trecut prin ograda lui badea Gheorghe înainte?
MARIA: Da, mă Ioane, trecut.
ION: Şi ai trecut pe sub stejarul mare de lângă râu?
MARIA: Da, mă Ioane, trecut.
ION: Şi ai văzut ce căcat mare şi gros e acolo?
MARIA: Da, mă Ioane, văzut.
ION: Na, ăla io l-am făcut.
Ion îi trimite un răvaş Mariei: “Fă, Marie, la ora 12 noaptea să fii
în vârful dealului că vreau să ţi-o trag”. Maria citeşte răvaşul şi
trimite unul de răspuns: “Mă, Ioane, am înţeles aluzia, vin”.
Ion, călare pe Maria, o întreabă şoptit:
ION: Mărie, mai poţi?
MARIA (înnebunită de plăcere): Mai tare, Ioane, mai tare!
Ion, oprindu-se din acţiune, strigă în urechea Mariei:
ION: Mai poţi, fă Mărie, mai poţi?
După o lungă perioadă de studii la Paris, Ion vine acasă să-şi vadă
familia şi satul. Se întâlneşte şi cu Maria şi îşi fac un plan.
MARIA: Uite, Ioane, dimineaţă eu fac curat în casă şi tu te duci să
mulgi vacă.
ION: Nu pot, Mărie...
MARIA: De ce, Ioane?
ION: Îmi repugnă!