GHEORGHE: Gheorghe!
ION (frecându-se la ochi): Păi ce vrei, mă, la ora asta?
GHEORGHE: Ai vopsea verde?
ION: Nu!
GHEORGHE: Bine, mă!
Gheorghe pleacă şi merge şi Ion înapoi la culcare. Pe la cinci
dimineaţa, se aude iarăşi strigat.
VOCE: Ioane, Ioane!
Merge iarăşi la uşă, frecându-se la ochi.
ION: Cine-i?
GHEORGHE: Gheorghe.
ION: Iar ai venit? Ce mai vrei la ora asta?
GHEORGHE: Ţi-am adus vopsea verde!
Cică primul ministru plecase să taie panglica la câţiva kilometri de
autostradă. Pe geamul maşinii, vede la marginea drumului doi amă-
râţi care frământau chirpici cu picioarele goale. Intrigat, opreşte
maşina şi îi întreabă pe cei doi:
PRIMUL MINISTRU: Măi, oameni buni, nu vă este ruşine dă faceţi
nenorocirea asta de chirpici, într-o ţară membră a Uniunii Euro-
pene, care tocmai a reuşit, sub îndrumarea FMI, să se macro-
stabilizeze? Ce-i înapoierea asta? Ce faceţi cu amestecul ăsta oribil
de bălegar, paie şi noroi?
ROMÂNII: Domnule prim-ministru, nu-l facem pentru noi. Îl
exportăm în Federaţia Rusă.
PRIMUL MINISTRU: Îl exportaţi în Rusia?! Extraordinar! Ce luaţi
pe el?
ROMÂNII: Ştiţi, ruşii nu prea au rezervă valutară, aşa că ne
plătesc în natură. Ne dau o mie de AK-47 pe tona de chirpici.
PRIMUL MINISTRU: Sunteţi nebuni?! Introduceţi ilegal armament
în ţară!