ROMÂNII: Nuuu! Nu intră neam de AK-47 în România. Le reexpor-
tăm imediat în Iran.
PRIMUL MINISTRU: În Iran?! La teroriştii ăia? Ce luaţi de la ei?
ROMÂNII: Petrol, domnule prim-ministru. Pentru fiecare AK-47,
câte o tonă de petrol, dar să ştiţi că nu îl aducem ilegal în ţară. Din
Iran, pleacă direct în Japonia, că ăia, or fi ei deştepţi, dar n-au
petrol.
PRIMUL MINISTRU: Ce luaţi din Japonia, ce vă dau pe petrol?
ROMÂNII: Ehh! Nişte rahaturi de microcipuri, de încap o mie într-
un portofel, dar le vindem americanilor, că au nevoie de fleacurile
astea, ca să facă nişte rachete. Să ştiţi că plătesc bine. Pentru
fiecare flecuşteţ din ăla, ne dau zece mii de dolari.
PRIMUL MINISTRU: Zece mii de dolari?! Şi ce faceţi cu ei?
ROMÂNII: Păi acum devine complicat, că trebuie să schimbăm la
bancă dolarii pe euro.
PRIMUL MINISTRU: De ce?
ROMÂNII: Pentru că bulgarii nu vor decât euro.
PRIMUL MINISTRU: Dar ce treabă aveţi voi cu bulgarii?
ROMÂNII: Păi, domnule prim-ministru, noi, cu tranziţia şi cu aus-
teritatea, am sărăcit de tot. Nu mai avem animale. Cum să facem
chirpici, dacă nu importăm bălegar de la bulgari?!
Se aude că undeva în România se află un lac în care, dacă intră un
handicapat, pe partea cealaltă iese vindecat.
Apare un orb.
ORBUL: Unde-i lacul? Unde-i lacul?
Intră, iese pe partea cealaltă vindecat.
ORBUL: Dumnezeule, văd! Văd!
Apare şi un surd.
SURDUL: Unde-i lacul? Unde-i lacul?
Intră, iese pe partea cealaltă vindecat.