Viaţa e tristă la noi

E sigur că Zmeul şi-a clădit palatul cu mâinile lui. Bine, o mai fi
avut nişte muncitori pe care i-a mâncat după aia, dar sunt convins
că a stat cu ei acolo, pe capul lor, să vadă cum pun ăia marmura în
baie, să nu-l tragă-n piept şi să-l fure. Şi mi se pare normal să-i
mănânce la sfârşit, ştim cu toţii cum sunt muncitorii. Mai ştim că
are o moşie imensă, populată cu tot felul de jivine ticăloase. Chiar
credeţi că e uşor de administrat aşa ceva, să-i ţii în frâu pe toţi ăia?
Păi aia nu sunt proşti ca ţăranii împăratului, dacă nu stai cu pleoapa
pe ei. Deci, Zmeul e un bun gospodar, un bun cunoscător de
oameni, un excelent strateg militar şi un bun trezorerier. Dar Zmeul
e un tip cinstit în sentimente şi cam fără noroc la femei. I-a venit
vârsta însurătorii, a stat, a analizat, a cercetat, şi-a căutat nevastă.
N-a găsit pe nimeni pe placul lui în propriul tărâm (ce s-alegi din
jivinele alea?), deci s-a uitat la vecini. S-a îndrăgostit de fata aia
mică a Împăratului (ştie ce-i frumos, măcar fizic, şi nici nu încalcă
eticheta, ţinteşte la acelaşi rang) şi a procedat în consecinţă, aşa
cum cerea tradiţia: a luat-o la el. Aşa a făcut şi tac-su cu mă-sa, şi
bunicul lui, şi străbunicul lui, la vremea lor. Aşa e normal: clar, fără
ascunzişuri, umblat cu şoalda şi alte prosteli. Pui problema direct:
"Fă, te iubesc, te vreau! Treci încoace." Şi prostul chiar o iubeşte: n-
o forţează, n-o siluieşte, e romantic, are o grădină cu trandafiri, o-
nconjoară de bogăţii, îi face toate poftele. N-am auzit nicio poveste
în care Zmeul s-o ţină pe prinţesă legată în beci, goală-puşcă şi să
vină s-o violeze când are el chef, după cum ar merita. Peste tot
citesc numai de caftane, covoare, tiare, bucate alese, mătăsuri fine,
rochii, giuvaere, o ţine-n puf. Omul e familist şi serios, nu-şi uită
îndatoririle: se duce-n fiecare zi la muncă şi anunţă civilizat, cu
buzduganul, când vine acasă. Şi toate astea pentru ea, ca să n-o
sufoce cu atenţie, să-i lase spaţiu, să fie liberă, să aibă matracuca
timp să-şi facă unghiile, să nu facă istericale că, vezi doamne!, a
intrat peste ea în cameră şi-a văzut-o cu masca de castraveţi pe
faţă.