Acţiunea
Carevasăzică, moldoveanca trăieşte în puf, îi face prostul toate
poftele, şi, în semn de mulţumire, ce face? Se amorezează de Făt-
Frumos că are părul mai îngrijit şi tenul mai puţin acneic (vezi, n-ai
vrut să te culci cu Zmeul!) şi se hotărăşte să fugă cu el. Da’ mai întâi
încep să se hârjonească în pat, în patul pe care Zmeul cu mâna lui îl
cioplise, din nişte buşteni tăiaţi tot de el din pădure, şi-l cărase-n
cârcă până la ultimul etaj al castelului, să aibă japiţa peisaj când se
trezeşte dimineaţa sub baldachin. Şi proştii ăia doi stau până îi
prinde Zmeul, căruia, în sfârşit!, i se aprind beculeţele. Mai departe.
Zmeul luptă corect, Făt-Frumos trişează: bea apă vie de la un corb
pe care-l mituieşte, dă cu peria, gresia, năframa; în fine, face tot ce
poate să lupte cât mai puţin şi să-i bage pe alţii la înaintare.
Morala
Din toate astea, eu pricep că basmul românesc ne învaţă că:
- dacă eşti un şmecher metrosexual şi ştii să profiţi de pe
urma tonţilor incompetenţi ajunşi în poziţii de conducere,
te aranjezi pe viaţă; - dacă eşti o fiţoasă analfabetă şi de bani-gata, ai toate
şansele să umble toţi după fundul tău şi după averea lu’
tac-tu; - dacă eşti un tip cinstit, muncitor şi care luptă după reguli,
pici de papagal.
Dacă basmul românesc ar fi avut măcar o urmă de dreptate,
Zmeul i-ar fi rupt gâtul lui Fefe cu două degete, ar fi luat-o pe
proasta aia, i-ar fi dat o bătaie soră cu moartea şi ar fi trimis-o
rachetă înapoi la tac-su acasă. Apoi şi-ar fi strâns armata, ar fi
năvălit pe tărâmul împăratului şi i-ar fi făcut prăpăd, ar fi violat,
jefuit şi ucis tot ce i-ar fi stat în cale, ar fi unit cele două tărâmuri şi
şi-ar fi făcut harem din toate gagicile alea proaste ca noaptea.
Concluzie. Fiecare popor merită să-şi trăiască propriul basm.