Din confesiunile unui parlamentar român
Am fost director la o mare intreprindere socialistă. Cafeaua de
dimineaţă era pregătită de o secretară sexy, mergeam la servici cu
o limuzină neagră.
Odată am fost întrebat dacă fabrica nu contribuie cu 100 mii de
lei pentru înmormântarea unui tovarăş din Comitetul Central. Am
spus că cu atâţia bani aş înmormânta întregul Comitet. Din acel
moment, am devenit director la o intreprindere mai mică.
Cafeaua zilnică era pregatită de o secretară mai în vârstă, la
servici mergeam cu furgoneta fabricii. Odată, am fost apostrofat că
nu am fost la ultima şedinţă de partid. Am răspuns că, dacă ştiam
ca e ultima, m-aş fi dus sigur. Din acel moment, am lucrat ca
maistru.
La servici mergeam cu maşina proprie şi eu făceam cafeaua de
dimineaţă. În atelier aveam pe perete poza lui Kadar şi a
Lolobrigidei. Odată, mi-au spus că de ce nu dau jos poza curvei de
pe perete. Am luat poza lui Kadar. Din acel moment, am lucrat zilier
la săpat şanţuri.
Mergeam la lucru cu bicicleta şi duceam cafeaua de acasă în
termos. Odatp, în timp ce săpam şanţul, au venit şi mi-au spus să-
mi ascund bicicleta, deoarece va trece pe acolo o delegaţie
sovietică. Am răspuns să nu-şi facă probleme, deoarece bicicleta
este închisă cu un lacăt. Din acel moment, am rămas fără lucru.
O vreme, am fost şomer. Apoi, s-a schimbat orânduirea.
M-am reabilitat, am intrat în politică, am intrat în partid. Cafeaua
îmi este servită de o secretară sexy, la servici merg cu un Audi cu
şofer personal.
În rest, îmi ţin gura şi, din când în când, ridic mâna să votez pentru
creşterea nivelului meu de trai, călătorii în locuri exotice pentru
mine şi colegii mei şi tăierea salariilor oamenilor.