Pe vremea lui Caligula, creştinii erau masacraţi în piaţa publică. La
un spectacol, în arenă sunt aruncaţi un grup de creştini şi un grup
de animale fioaroase, lei, tigrii ş.a. Se încinge o luptă grozavă, se
ridică un nor mare de praf care obturează privirea. Când se lasă
praful, creştinii omorâseră toate animalele, sfâşiind bucăţi din ele.
CALIGULA (disperat): Bă, ce creştini sunt ăştia, bă?!
CONSILIERUL LUI CALIGULA: Creştini democraţi, Excelenţă!
Primul-ministru şi guvernatorul Băncii Naţionale a României ies
din sediul Guvernului.
MUGUR ISĂRESCU: Victore, ce zici, luăm ceva?
PRIMUL MINISTRU: De la cine să mai luăm?
- Doctore, nu ştiu ce să fac cu soţul meu... Vorbeşte în somn!
- Neplăcut lucru, admite doctorul.
- Neplăcut? Puţin spus! Alaltăieri râdea de el tot Senatul!
După a cincea şi ultima mineriadă, miniştrii cabinetului Radu
Vasile analizează situaţia.
BERCEANU: Eu mi-am pierdut orice speranţă. Mi-am pierdut şi
somnul, nu mai dorm noaptea.
ALT MINISTRU: Şi eu la fel, spune altul.
MINIŞTRI (în cor): Nici eu nu mai dorm.
BĂSESCU (contrariat de tăcerea lui Radu Vasile): Dar dumnea-
voastră, domnule prim-ministru?
RADU VASILE: Eu dorm ca un prunc!, răspunde acesta.
MINIŞTRI (în cor, revoltaţi): Cum aşa, domnule?
RADU VASILE: O oră dorm, o oră plâng, o oră dorm, o oră plâng...