Viaţa e tristă la noi

(NeluLucian) #1


Coboară ciobanul de la munte să meargă la Sibiu. În gară, vede un
chioşc şi cere o bere. Tipa îi dă o bere la cutie de tablă. Ciobanul
scoate brişca, crapă cutia şi bea berea. Bineînţeles că nu se satură şi
mai cere una. O ciopleşte şi pe asta, o soarbe şi iar mai cere una.
Vânzătoarea se simte obligată să îi atragă atenţia:



  • Baciule, cutia aia are un inel, trage de el şi se deschide, de-aia e
    făcut.
    Se uită baciul nostru şi zice:

  • No, inelu’ ăla e pentru ăia care nu au brişcă.



Doi ardeleni privesc la ProTV. Se transmit ştirile de la ora 8, unde
o femeie vrea să se arunce de la ultimul etaj al unei clădiri.



  • Pariez pe cinci mii de lei că se aruncă, spune primul ardelean.

  • De acord, spune al doilea ardelean.
    Femeia se aruncă şi al doilea ardelean scoate portofelul, dar
    primul ardelean nu vrea să primească banii:

  • Ştii ce? Eu am văzut şi ştirile de acum două ore.

  • Şi eu, spuse primul ardelean, dar nu credeam că se va arunca şi a
    doua oară!



Într-un compartiment de tren, un oltean şi un ardelean; la un
moment dat, ardeleanul scoate o litră de palincă, slănină, pită,
sfarmă o ceapă şi începe să mănânce, trăgând din când în când şi
din palincă.
Olteanului i se face de o duşcă, dar cum să intre în vorbă? Văzând
că ţuica e pe terminate, îşi ia inima în dinţi şi se apropie de
ardelean:
OLTEANUL: Mă cheamă Radu!
ARDELEANUL: Apăi, no, dacă te cheamă, du-te...

Free download pdf