Viaţa e tristă la noi

(NeluLucian) #1


Ion şi Gheo, cu oile la păscut. Stau ei vreo şase ore fără să zică nici
unul nimic. La un moment dat, Ion îşi ia inima-n dinţi:
ION: Mă, Gheo, tu nu te plictiseşti?
GHEO: Ba da, mă, Ioane.
ION: Păi, hai să zâcem ceva.
GHEO: Păi, ce să zâcem?
ION: Hai să zâcem ghicitori...
GHEO: No, bine mă, zî tu primu’!
ION: Mă, Gheo, ce e mic şi negru?
GHEO: Mă, Ioane, d’apăi, îi mic-mic?
ION: Mic doară.
GHEO: Micuţ-micuţ de tot?
ION: Micuţ-micuţ de tăt, no.
GHEO: Micuţ-micuţ, de nici nu-l vezi?
ION: Micuţ-micuţ, de nici nu pre’ îl vezi.
GHEO: Tulai, Doamne, doară n-o fi acidul dezoxiribonucleic, mă?



Sună Ion la o linie erotică şi îi răspunde o tipă, numai miere:



  • Sunt aici iubitule, numai pentru tine, spune-mi ce vrei să fac? Fac
    orice pentru tine, iubitule!
    La care Ion zice:

  • Apăi, atunci închide şi sună-mă tu.



La ora de psihologie, la o şcoală din Cluj, profesorul întreabă
elevii:
PROFESORUL: Ştiţi de ce nu folosesc indienii degetul acesta?,
arătând al treilea deget de la mâna dreaptă.
Nimeni nu se încumetă să răspundă la întrebare.
PROFESORUL: Fiindcă este al meu!, răspunde tot profesorul.

Free download pdf