- Ia, mă Ioane, c-o s-o faci azi, mâne şi tu.
Ion, după o săptămână, venea spre poarta lui Vasalie care era la
masă cu Maria lui. Vasalie îi zice lui nevasta-sa: - Tu, Marie, dacă vine la noi, zi-i că nu-s acasă, şi se bagă sub pat.
Vine Ion şi zice: - Ziua bună, Marie!
- Ziua bună, Ioane.
- Apăi, Vasalie une-i?
- Nu-i acasă, zice ea.
- No, eu am vinit cu alea două chile de pălincă şi cu încă o jumate
să ne cinstim ca-ntre pretini din pălinca nouă. Dacă Vasalie nu-i aci,
ne-om cinsti doar noi.
Se cinstesc, se-ncălzesc, se suie-n pat şi s-apucă Ion de Maria.
Vasalie de sub pat aude, simte şi cugetă adânc: “Tu-i mama ei de
treabă, ce să fac? Puşcă am, cartuşe am, cureaua mi-i lată, da’ ce să
fac dacă nu-s acasă?!”.
Ion şi Gheo, trecuţi bine de 90 de ani, stăteau în faţa casei pe
băncuţă şi povesteau. La un moment dat, îl întreabă Ion pe Gheo:
ION: Mă, da’ cu sănătatea, cum mai stai?
GHEO: Bine, mulţam Domnului, am avut numa’ nişte probleme de
memorie, da’ am găsit un doctor tare bun şi m-o tratat.
ION: Apăi, mă Gheo, zî-mi şi mie cum îl cheamă pe doctoru’ cela,
că şi io am probleme cu memoria.
GHEO: Păi, îl cheamăăăă... Stai aşe, cum Dumnezău îl cheamă...
Num-un ptic, că îţi zîc amu... Ăăăă, apăi, cum să cheamă floarea aia
micuţă cu mijlocu’ galbăn şi cu petale albe?
ION: Apăi, aia-i margaretă, mă, Gheo.
GHEO: No, aşe, că bine zici... Margaretoooooo, cum îl cheamă pe
doctoru’ ăla?