Viaţa e tristă la noi

(NeluLucian) #1


Într-un tren, doi ardeleni şi un negru:
PRIMUL ARDELEAN: Bre, da tu nu eşti d-aci.
NEGRUL: Da, tatăl meu e din Africa, dar mama mea este de aici.
AL DOILEA ARDELEAN: Păi cum?
NEGRUL: Păi tata a fost odată pe aici şi a văzut-o pe mama şi a
început să alerge după ea şi a alergat, şi a alergat, şi a alergat... şi
aşa m-am născut eu!
După vreo cinci minute, ardelenii aveau o nelămurire:
ARDELENII: Măi, da’ ştii ce ne întrebăm noi? O fi prins-o taică-tău
până la urmă pe maică-ta?!



Traversând o stradă, un ardelean este izbit de o maşină, dar nu
păţeşte nimic. Totuşi, şoferul îi pune câteva monede în mână, ca să
împace lucrurile. Încântat, ardeleanul i se adresează:
ARDELEANUL: Veniţi des pe aici, domnule?



Un ardelean vede în vitrina unei librarii un volum, intitulat The
future of Romania, şi zice încet:
ARDELEANUL: Iată o carte adevarata!
Un trecător îl aude şi se miră.
TRECĂTORUL: Cum aşa?!
ARDELEANUL: Păi, nu ştii să citeşti? Te futură, of, Românie!



Un ardelean, la cel de-al X-lea Congres al Partidului Comunist
Român. Toată lumea strigă: Ura! Ura! Ura! Ardeleanul, nimic, gura
închisă. Vine un securist la el:
SECURISTUL: Toată lumea strigă: Ura! Numai tu, nimic.
ARDELEANUL: Eu o ţin în suflet!

Free download pdf