Viaţa e tristă la noi

(NeluLucian) #1


Nişte reporteri de la TVR merg într-un sat pentru a face un
reportaj, cum îşi petrece ziua baciu Ion.
Îl roagă să povestească ce face în cursul zilei.
ARDELEANUL: Apăi, mă scol, trag un pahar de pălincă...
REPORTERUL: Stai, bace Ion. Nu va fi bine să afle toată ţara că
deja la primă oră mata bei. Spune că citeşti ziarul...
ARDELEANUL: Na, atunce... Dimineaţa mă scol, citesc ziarul. După
aia dau la porc să mânce, după care mai citesc înc-un ziar. Până la
prânz lucrez în atelier, în care timp citesc vreo două cărţi. La masă,
mai citesc vreo două reviste, iar seara adun iosagul de pe câmp,
după care urmează presa de seară.
Reporterii sunt stupefiaţi de povestire, dar baciul Ion n-a terminat:
ARDELEANUL: După cină, mă duc la biblioteca satului cu prietenii,
iar la unşpe, când închide biblioteca, merem cu toată trupa la
Costel, că el are tipografie...



Ion îşi cumpără de la Cluj un binoclu.
GHEORGHE: Ce-i ăla?
ION: E un instrument cu care poţi să vezi până hăt departe şi
toate lucrurile le vezi ca şi cum ar fi lângă tine.
GHEORGHE: Mă, nu se poate aşa ceva!
ION: Ba da, mă. Uite, aseară stăteam la mine în curte şi te vedeam
ce te mai jucai cu nevastă-ta, cum o mai alergai, cum o mai iubeai...
GHEORGHE: Vezi că nu-i bun de nimic? Eu aseară nici n-am fost
acasă!



Q: De ce se culcă ardelenii pe câmp?
A: Ca să se cultive!

Free download pdf